deprava - explicat in DEX

deprava (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEPRAVÁ, depravez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. – Din fr. dépraver, lat. depravare.

deprava (Dicționar de neologisme, 1986)
DEPRAVÁ vb. I. refl. A fi desfrânat, decăzut; a se descompune din punct de vedere moral. [< fr. dépraver, it., lat. depravare].

deprava (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEPRAVÁ vb. refl. a deveni depravat; a se corupe. (< fr. dépraver, lat. depravare)

deprava (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!depravá (a se ~) (de-pra-) vb. refl., ind. prez. 3 se depraveáză

deprava (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEPRAVÁ, depravez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. — Din fr. dépraver, lat. depravare.

depravà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
depravà v. 1. a strica, a schimba în rău: mâncările crude depravează stomacul; 2. a corupe, a perverti: a deprava tinerimea.