depeiza (Dicționar de neologisme, 1986)DEPEIZÁ vb. I. tr., refl. (
Franțuzism) A lua, a smulge de la locul de baștină, a dezrădăcina. ♦ (
Fig.) A (se) dezorienta; a (se) înstrăina, a (se) însingura. [Pron.
-pe-i-, p.i.
-zez. / < fr.
dépayser].
depeiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEPEIZÁ vb. tr., refl. a lua, a smulge de la locul de origine. ◊ (fig.) a (se) dezorienta; a (se) înstrăina. (< fr.
dépayser)
depeiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)depeizá (a ~) (
livr.)
(-pe-i-) vb.,
ind. prez. 3
depeizeáză