departe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPÁRTE adv. 1. (Cu sens local) La mare distanță. ◊
Loc. prep. Departe de... = la mare distanță de... ◊
Expr. Departe de mine gândul = nici nu mă gândesc...
Până departe = pe o distanță mare.
Pe departe = pe ocolite, nu de-a dreptul; indirect.
Nici pe departe = nici măcar puțin; deloc. ♦ Într-un loc îndepărtat; în depărtare.
A plecat departe. ◊
Expr. Mai departe = dincolo de...; în continuare, înainte.
De departe = de la mare distanță, din depărtare.
Rudă de departe = persoană aparținând unei ramuri îndepărtate a familiei cuiva.
2. (Cu sens temporal) Într-un moment depărtat de timpul prezent (în trecut sau în viitor). ◊
Expr. Mai departe, exprimă continuarea unei acțiuni sau dăinuirea în timp a unei situații.
Nu mai departe =
a) (în legătură cu un adverb de timp) nu a trecut sau nu va trece mai mult timp decât..., nu mai târziu decât...
Nu mai departe de ieri; b) (rar, întărind un pronume personal) nu altul, chiar eu (tu, el etc.).
Eu, nu mai departe, te-am văzut. –
De4 +
parte.departe (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)departe adv. – La (anume) distanță. –
Mr. diparte, megl. diparti. De la
parte, cu
prep. de (Candrea-Dens., 1341; Tiktin; Candrea; Scriban), ca
it. a parte, sp. apartar, fr. départ. Pușcariu,
ZRPh., XXVII, 739-40, se opune acestei explicații afirmînd că sensul lui
de-parte ar trebui să fie
aproape, afirmație complet nejustificată, și propune să se derive
adv. din
vb. (Pușcariu 500). –
Der. depărta (
var. îndepărta),
vb. (a așeza sau a pleca mai departe);
depărtare, s. f. (distanță; depăratare);
depărtișor, adv. (destul de departe). După Pușcariu 500 (și
ZRPh., XXVII, 739),
vb. depărta (
mr. depărtedz, depărtare, megl. dipărtez) s-ar explica prin
lat. *
dequartāre, de la
quartus „cartier”, ca
fr. écarter de la *
exquartāre, calabr. iscartarsi, cf. REW 3061.
departe (Dicționaru limbii românești, 1939)depárte adv. (
de și
parte, ca și
despart, împart. Cp. cu it.
dipartimento, depărtare,
dipartire, a separa,
dipartirsi, dispartirsi, și
spartirsi, a se depărta,
in disparte, separat, departe; fr.
départ, plecare, separare,
se départir, a se lăsa de; sp.
apartarse, a se depărta; pg.
despartir, a despărți. Cp. și rom.
a trăi de o parte, a fugi la o parte). Nu aproape, la distanță:
departe de casă. De departe, de la distanță.
Pe departe, pin depărtare, pe la distanță, (fig.) cu ocolurĭ, cu aluziunĭ, cu perifraze:
a spune ceva pe departe, a lua pe cineva cu vorba pe departe. Maĭ departe, maĭ în colo, maĭ în ainte (germ.
weiter):
citește maĭ departe! – Ferește-te de a zice
maĭ departe cu înț. de „
apoĭ, maĭ în colo, pe urmă”, că e un barb. ardelenesc după germ.
ferner.departe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)depárte adv.departe (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)departe adv. nu aproape:
mai de parte, mai încolo. [Lit.: de o parte, de lături, de unde noțiunea de distanță].
departe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPÁRTE adv. 1. (Cu sens local) La mare distanță. ◊
Loc. prep. Departe de... = la mare distanță de... ◊
Expr. Departe de mine gândul = nici nu mă gândesc...
Până departe = pe o distanță mare.
Pe departe = pe ocolite, nu de-a dreptul; indirect.
Nici pe departe = nici măcar puțin; deloc. ♦ Într-un loc îndepărtat; în depărtare.
A plecat departe. *
Expr. Mai departe = dincolo de...; în continuare, înainte.
De departe = de la mare distanță, din depărtare.
Rudă de departe = persoană aparținând unei ramuri îndepărtate a familiei cuiva.
2. (Cu sens temporal) Într-un moment depărtat de timpul prezent (în trecut sau în viitor). ◊
Expr. Mai departe, exprimă continuarea unei acțiuni sau menținerea în timp a unei situații.
Nu mai departe = a) (în legătură cu un adverb de timp) nu a trecut sau nu va trece mai mult timp decât..., nu mai târziu decât...
Nu mai departe de ieri; b) (rar, întărind un pronume personal) nu altul, chiar eu (tu, el etc.).
Eu, nu mai departe, te-am văzut. —
De4 +
parte.