departajare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPARTAJÁRE, departajări, s. f. Acțiunea de
a departaja și rezultatul ei. –
V. departaja.departajare (Dicționar de neologisme, 1986)DEPARTAJÁRE s.f. Acțiunea de a departaja și rezultatul ei. [<
departaja].
departajare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)departajáre s. f.,
g.-d. art. departajắrii; pl. departajắridepartajare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPARTAJÁRE, departajări, s. f. Acțiunea de
a (se) departaja și rezultatul ei. – V.
departaja.