denutriție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DENUTRÍȚIE, denutriții, s. f. Stare a unui organism viu în care, datorită faptului că asimilația este întrecută de dezasimilație, se produce o scădere mare în greutate. – Din
fr. dénutrition.denutriție (Dicționar de neologisme, 1986)DENUTRÍȚIE s.f. Stare a unui țesut sau organism viu în care predomină dezasimilația. [Gen.
-iei, var.
denutrițiune s.f. / cf. fr.
dénutrition].
denutriție (Marele dicționar de neologisme, 2000)DENUTRÍȚIE s. f. nutriție insuficientă a unui țesut sau organism viu. (< fr.
dénutrition)
denutriție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)denutríție (-nu-tri-ți-e) s. f.,
art. denutríția (-ți-a), g.-d. art. denutríției; pl. denutríții, art. denutríțiile (-ți-i-)denutriție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DENUTRÍȚIE, denutriții, s. f. Stare a unui organism viu în care, datorită faptului că asimilația este întrecută de dezasimilație, se produce o scădere mare în greutate. – Din
fr. dénutrition.