denominație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DENOMINÁȚIE, denominații, s. f. (
Livr.) Denumire, numire. – Din
fr. dénomination.denominație (Dicționar de neologisme, 1986)DENOMINÁȚIE s.f. Denumire, numire. ♦ Poreclă. [Gen.
-iei, var.
denominațiune s.f. / < fr.
denomination, cf. lat.
denominatio].
denominație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DENOMINÁȚIE s. f. denumire. (< fr.
dénomination, lat.
denominatio)
denominație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)denomináție (-ți-e) s. f.,
art. denomináția (-ți-a), g.-d. art. denomináției; pl. denomináții, art. denomináțiile (-ți-i-)denominație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DENOMINÁȚIE, denominații, s. f. Denumire, numire. — Din
fr. dénomination.