dendrită - explicat in DEX

dendrită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DENDRÍTĂ, dendrite, s. f. 1. Prelungire ramificată a protoplasmei celulei nervoase, prin care influxul nervos se propagă în regiunea opusă cilindrului ax. 2. (La pl.) Pojghiță arborescentă, de substanță minerală, pe fisurile și planurile de stratificare ale rocilor. – Din fr. dendrite.

dendrită (Dicționar de neologisme, 1986)
DENDRÍTĂ s.f. 1. Prelungire a neuronului; dendron. 2. (La pl.) Depozite de minerale care apar sub formă arborescentă. [< fr. dendrite, cf. gr. dendron – arbore].

dendrită (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DENDRÍTĂ s. f. 1. prelungire arborescentă, citoplasmatică a neuronului; dendron. 2. (pl.) depozite de minerale în formă arborescentă. (< fr. dendrite)

dendrită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dendrítă s. f., g.-d. art. dendrítei; pl. dendríte

dendrită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DENDRÍTĂ, dendrite, s. f. 1. Prelungire ramificată a protoplasmei celulei nervoase, prin care influxul nervos se propagă în regiunea opusă cilindrului ax. 2. (La pl.) Pojghiță arborescentă, de substanță minerală, pe fisurile și planurile de stratificare ale rocilor. — Din fr. dendrite.