demolițiune - explicat in DEX

demolițiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEMOLIȚIÚNE, demolițiuni, s. f. (Rar) Demolare, dărâmare. [Pr.: -ți-u-. – Var.: demolíție s. f.] – Din fr. démolition.

demolițiune (Dicționar de neologisme, 1986)
DEMOLIȚIÚNE s.f. (Rar) Dărâmare, demolare. [Pron. -ți-u-, var. demoliție s.f. / cf. fr. démolition].

demolițiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEMOLIȚIÚNE s. f. demolare. (< fr. démolition)

demolițiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*demolițiúne f. (lat. demolitio, -ónis). Rar. Dărămare.

demolițiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
demolițiúne (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. demolițiúnii; pl. demolițiúni

demolițiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEMOLIȚIÚNE, demolițiuni, s. f. (Rar) Demolare, dărâmare. [Pr.: -ți-u-. — Var.: demolíție s. f.] — Din fr. démolition.

demolițiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
demoliți(un)e f. dărâmare.