demola (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMOLÁ, demolez, vb. I.
Tranz. A dărâma o construcție sau un element de construcție (desfăcând piesă cu piesă). – Din
fr. démolir.demola (Dicționar de neologisme, 1986)DEMOLÁ vb. I. tr. A desface, a dărâma (o construcție, o zidărie). ♦ A retrage o navă din exploatare și a o desface pentru valorificarea materialelor. ♦ (
Fig.) A distruge; a dărâma. [Cf. fr.
démolir, lat.
demoliri].
demola (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMOLÁ vb. tr. 1. a desface, a dărâma (o construcție, o zidărie). ◊ a retrage o navă din exploatare și a o desface pentru valorificarea materialelor. 2. (fig.) a distruge în întregime. (< fr.
démolir, lat.
demoliri)
demola (Dicționar de argou al limbii române, 2007)demola, demolez v. t. 1. a compromite (
pe cineva); a distruge (
pe cineva) din punct de vedere profesional sau social.
2. a năuci adversarul cu lovituri.
demola (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demolá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
demoleázădemola (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMOLÁ, demolez, vb. I.
Tranz. A dărâma o construcție sau un element de construcție (desfăcând piesă cu piesă). — Din
fr. démolir.