delătura(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DELĂTURÁ,delắtur, vb. I. Tranz. (Reg.) A înlătura. – De4 + latură.
delătura(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) delăturá(a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 delắtură
delătura(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DELĂTURÁ,delắtur, vb. I. Tranz. (Reg.) A înlătura. — De4 + latură.