delăsare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DELĂSÁRE, delăsări, s. f. Faptul de
a se delăsa; nepăsare, neglijență față de o muncă începută. –
V. delăsa.delăsare (Dicționar de neologisme, 1986)DELĂSÁRE s.f. Faptul de a se delăsa; nepăsare, neglijență. [<
delăsa].
delăsare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)delăsáre s. f.,
g.-d. art. delăsắrii; pl. delăsắridelăsare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DELĂSÁRE, delăsări, s. f. Faptul de
a se delăsa; nepăsare, neglijență față de o muncă începută. —
V. delăsa.