deluț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DELÚȚ, deluțe, s. n. (
Pop.) Delușor. –
Deal +
suf. -uț.deluț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)delúț (rar)
s. n.,
pl. delúțedeluț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DELÚȚ, deluțe, s. n. (Rar) Delușor. —
Deal +
suf. -uț.