delușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DELUȘÓR,delușoare, s. n. Diminutiv al lui deal; deluț, deluleț. – Deal + suf. -ușor.
delușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) delușór s. n., pl. delușoáre
delușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DELUȘÓR,delușoare, s. n. Diminutiv al lui deal; deluț, deluleț. — Deal + suf. -ușor.