delta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÉLTA s. m. invar. A patra literă a alfabetului grecesc (în formă de triunghi). ♦
Fig. Simbol al adevărului;
p. ext. adevăr. –
Cuv. gr.delta (Dicționar de neologisme, 1986)DÉLTA s.m. A patra literă a alfabetului grecesc (în formă de triunghi). ◊
Avion delta = avion cu aripi triunghiulare. ♦ (
Fig.) Simbol al adevărului; adevăr. [Pl. invar. / < gr.
delta].
delta (Marele dicționar de neologisme, 2000)DÉLTA s. m. 1. a patra literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului d. 2. (fig.) simbol al adevărului; (p. ext.) adevăr. (< fr., gr.
delta)
delta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)délta (literă grecească, adevăr)
s. m.,
pl. délta; (litera) d, D
delta (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)delta f.
1. a patra literă a alfabetului grecesc, în formă de triunghiu;
2. spațiu triunghiular coprins între brațele unui fluviu, care se bifurcă la vărsarea-i în mare:
delta Nilului, Dunării, Rinului. 3. fig. fundament:
delta Biblicelor sfinte, profețiilor amare EM.
delta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DÉLTA, delta, s. m. A patra literă a aflabetului grecesc (în formă de triunghi). ♦
Fig. Simbol al adevărului;
p. ext. adevăr. — Din
gr. délta.