delimita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DELIMITÁ, delimitez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) stabili, a (se) fixa limitele unui lucru; a (se) mărgini, a (se) limita. ♦ A (se) contura. – Din
fr. délimiter, lat. delimitare.delimita (Dicționar de neologisme, 1986)DELIMITÁ vb. I. tr., refl. A (se) mărgini. ♦ A (se) contura. [< fr.
délimiter, it. lat.
delimitare].
delimita (Marele dicționar de neologisme, 2000)DELIMITÁ vb. tr., refl. a (se) mărgini, a (se) limita, a (se) contura. (< fr.
délimiter, lat.
delimitare)
delimita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)delimitá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
delimiteázădelimita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DELIMITÁ, delimitez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) stabili, a (se) fixa limitele unui lucru; a (se) mărgini, a (se) limita. ♦ A (se) contura. ♦
Refl. A-și preciza poziția într-un anumit context. — Din
fr. délimiter, lat. delimitare.delimità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)delimità v. a fixa limitele.