delimitator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DELIMITATÓR, -OÁRE, delimitatori, -oare, adj. Delimitativ. –
Delimita +
suf. -tor.delimitator (Dicționar de neologisme, 1986)DELIMITATÓR, -OÁRE adj. Delimitativ. [Cf. fr.
délimitateur].
delimitator (Marele dicționar de neologisme, 2000)DELIMITATÓR, -OÁRE I.
adj. delimitativ. II. s. n. (inform.) simbol care folosește izolarea textuală a diverselor părți ale unui program. (< fr.
délimitateur)
delimitator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)delimitatór adj. m.,
pl. delimitatóri; f. sg. și
pl. delimitatoáredelimitator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DELIMITATÓR, -OÁRE, delimitatori, -oare, adj. Delimitativ. —
Delimita +
suf. -tor.