delimitativ - explicat in DEX

delimitativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DELIMITATÍV, -Ă, delimitativi, -e, adj. (Rar) Care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. – Delimita + suf. -ativ.

delimitativ (Dicționar de neologisme, 1986)
DELIMITATÍV, -Ă adj. (Rar) Care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. [Cf. fr. delimitatif].

delimitativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DELIMITATÍV, -Ă adj. care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. (< fr. délimitatif)

delimitativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
delimitatív (rar) adj. m., pl. delimitatívi; f. delimitatívă, pl. delimitatíve

delimitativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DELIMITATÍV, -Ă, delimitativi, -e, adj. (Rar) Care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. — Delimita + suf. -ativ.