delimitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DELIMITÁRE, delimitări, s. f. Acțiunea de
a (se) delimita și rezultatul ei; fixare a limitelor unui lucru. –
V. delimita.delimitare (Dicționar de neologisme, 1986)DELIMITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) delimita și rezultatul ei. [<
delimita].
delimitare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)delimitáre s. f.,
g.-d. art. delimitắrii; pl. delimitắridelimitare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DELIMITÁRE, delimitări, s. f. Acțiunea de
a (se) delimita și rezultatul ei; fixare a limitelor unui lucru. —
V. delimita.