delictuos - explicat in DEX

delictuos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DELICTUÓS, -OÁSĂ, delictuoși, -oase, adj. (Despre fapte) Care prezintă caracterele unui delict, care ține de delict; delictual. [Pr.: -tu-os] – Din fr. délictueux.

delictuos (Dicționar de neologisme, 1986)
DELICTUÓS, -OÁSĂ adj. Care constituie un delict, de delict; delictual. [Pron. -tu-os. / cf. fr. délictueux].

delictuos (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DELICTUÓS, -OÁSĂ adj. care constituie un delict; delictual. (< fr. délictueux)

delictuos (Dicționaru limbii românești, 1939)
*delictuós, -oásă adj. (d. delict; fr. délictueux). Care are caracteru unuĭ delict: fapt delictuos.

delictuos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
delictuós (-tu-os) adj. m., pl. delictuóși; f. delictuoásă, pl. delictuoáse

delictuos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DELICTUÓS, -OÁSĂ, delictuoși, -oase, adj. (Despre fapte) Care prezintă caracterele unui delict, care ține de delict; delictual. [Pr.: -tu-os] — Din fr. délictueux.