delicateță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DELICATÉȚĂ s. f. v. delicatețe.delicateță (Dicționar de neologisme, 1986)DELICATÉȚĂ s.f. v.
delicatețe.
delicateță (Dicționaru limbii românești, 1939)*delicatéță f. pl.
e (fr.
délicatesse. Cp. cu
tristeță). Calitatea de a fi delicat, fin, distins:
delicateța trăsăturilor. Îndemînare, ușurință:
delicateța mîneĭ unuĭ pictor. Slăbicĭune, debilitate:
delicateță de stomah. Zis (spus) cu sentiment, cu delicateță:
delicateța uneĭ cugetărĭ. Calitatea de a judeca fin:
delicateța gustuluĭ. Calitatea de a fi scrupulos:
delicateță de conștiință.delicateță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)delicateță f.
1. caracterul, celui delicat: îngrijire, circumspecțiune, prudență;
2. aptitudine de a judeca fin:
delicateță de gust.delicateță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DELICATÉȚĂ s. f. v. delicatețe.