delibașă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DELIBÁȘĂ, delibași, s. m. (În evul mediu, în epoca fanariotă) Șeful gărzii domnești, căpetenia deliilor. – Din
tc. delibașa.delibașă (Dicționaru limbii românești, 1939)delibáșă m., pl.
șĭ (turc.
dely-bašy). Comandantul deliilor. – Și
-șá, pl.
ale, ca
pașa, adică fem.
delibașă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)delibáșă s. m.,
g.-d. art. delibáșei; pl. delibáșidelibașă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DELIBÁȘĂ, delibași, s. m. (În epoca fanariotă) Șeful gărzii domnești, căpetenia deliilor. — Din
tc. delibașa.