deleter - explicat in DEX

deleter (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DELETÉR, -Ă, deleteri, -e, adj. (Livr.) Vătămător. – Din fr. délétère.

deleter (Dicționar de neologisme, 1986)
DELETÉR, -Ă adj. (Rar; liv.) Nociv, vătămător. [< fr. délétère, cf. gr. deleterios].

deleter (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DELETÉR, -Ă adj. nociv, vătămător; (fig.) care corupe. (< fr. délétère)

deleter (Dicționaru limbii românești, 1939)
*deletér, -ă adj. (fr. délétère, d. vgr. deletérios). Rar. Vătămător, pernicios, insalubru: gaz deleter. Fig. Doctrină deleteră.

deleter (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deletér (livr.) adj. m., pl. deletéri; f. deletéră, pl. deletére

deleter (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
deleter a. 1. care compromite sănătatea sau viața: gaz deleter; 2. fig. care poate corupe: maxime deletere.

deleter (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DELETÉR, -Ă, deleteri, -e, adj. (Livr.) Vătămător. — Din fr. délétère.