delațiune - explicat in DEX

delațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DELAȚIÚNE, delațiuni, s. f. Denunțare, denunț; pâră. [Pr.: -ți-u] – Din fr. délation, lat. delatio, -onis.

delațiune (Dicționar de neologisme, 1986)
DELAȚIÚNE s.f. Denunțare (făcută în special cu rea intenție, pentru profituri personale); denunț. [Cf. fr. délation, lat. delatio].

delațiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DELAȚIÚNE s. f. denunțare, denunț. (< fr. délation, lat. delatio)

delațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*delațiúne f. (lat. de-látio, -ónis, d. dé-fero, férre, -látum, a raporta. V. re- și trans-lațiune). Defav. Denunțare secretă.

delațiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
delațiúne (denunț) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. delațiúnii; pl. delațiúni

delațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
delațiune f. denunțare din interes sau din răutate.

delațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DELAȚIÚNE, delațiuni, s. f. Denunțare, denunț; pâră. [Pr.: -ți-u-] — Din fr. délation, lat. delatio, -onis.