delator - explicat in DEX

delator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DELATÓR, -OARE, delatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o delațiune; denunțător, pârâtor. – Din fr. délateur, lat. delator.

delator (Dicționar de neologisme, 1986)
DELATÓR, -OÁRE s.m. și f. Denunțător, pârâtor. [Cf. fr. délateur, lat. delator].

delator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DELATÓR, -OÁRE s. m. f. denunțător; informator. (< fr. délateur, lat. delator)

delator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*delatór, -oáre s. (lat. de-lator. V. trans-lator). Defav. Denunțător secret.

delator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
delatór s. m., pl. delatóri

delator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
delator m. denunțător: un delator odios.

delator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DELATÓR, -OÁRE, delatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o delațiune; denunțător, pârâtor. — Din fr. délateur, lat. delator.