delabra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DELABRÁ, delabréz, vb. I.
Tranz. (Franțuzism) A deteriora, a strica, a ruina. – Din
fr. délabrer.delabra (Dicționar de neologisme, 1986)DELABRÁ vb. I. tr. (
Franțuzism) A deteriora, a ruina, a strica. [< fr.
délabrer].
delabra (Marele dicționar de neologisme, 2000)DELABRÁ vb. tr. a (se) deteriora, a (se) ruina, a (se) strica. (< fr.
délabrer)
delabra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)delabrá (a ~) (
livr.)
(-la-bra) vb.,
ind. prez. 3
delabreázădelabra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DELABRÁ, delabrez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A deteriora, a strica, a ruina. — Din
fr. délabrer.