delăsător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DELĂSĂTÓR, -OÁRE, delăsători, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care se delasă; neglijent, indolent. –
Delăsa +
suf. -tor.delăsător (Marele dicționar de neologisme, 2000)DELĂSĂTOR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care se delasă; neglijent, indolent. (< delăsa + -tor)
delăsător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*delăsătór adj. m.,
s. m.,
pl. delăsătóri; adj. f.,
s. f. delăsătoáre, pl. delăsătoáredelăsător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DELĂSĂTÓR, -OÁRE, delăsători, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care se delasă; neglijent, indolent. —
Delăsa +
suf. -tor.