dejucà - explicat in DEX

dejuca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEJUCÁ, dejóc, vb. I. Tranz. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. [Var.: (înv.) desjucá vb. I] – De(s) + juca.

dejuca (Dicționar de neologisme, 1986)
DEJUCÁ vb. I. tr. A zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). [P.i. dejóc. / < de- + juca, după fr. déjouer].

dejuca (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEJUCÁ vb. tr. a zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). (după fr. déjouer)

dejuca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dejucá (a ~) vb., ind. prez. 3 dejoácă

dejuca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEJUCÁ, dejóc, vb. I. Tranz. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. [Var.: (înv.) desjucá vb. I] — Pref. de- + juca.

dejucà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dejucà v. a zădărnici: i-am dejucat proiectele.