dejecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEJECȚIÚNE s. f. v. dejecție.dejecțiune (Dicționar de neologisme, 1986)DEJECȚIÚNE s.f. v.
dejecție.
dejecțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*dejecțiúne f. (lat.
de-jéctio, -ónis, d.
de-jicere, a arunca. V.
trec, sub-ĭect. Fiziol. Aruncarea excrementelor din corp defecațiune). Aceste excremente aruncate din corp. – Rar și
-écție.dejecțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dejecțiune f.
1. Med. evacuarea excrementelor;
2. pl. materii evacuate.
dejecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEJECȚIÚNE s. f. v. dejecție.