degrada (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEGRADÁ, degradez, vb. I.
1. Tranz. A înjosi.
2. Tranz. (
Mil.) A pedepsi prin luarea gradului, a lua gradele.
3. Refl. A ajunge într-o stare de decădere.
4. Refl. (Despre sisteme tehnice, obiecte, materiale) A se strica, a se deteriora, a se ruina.
5. Tranz. și
refl. (Despre terenuri) A deveni sau a face să devină neproductiv. – Din
fr. dégrader, lat. degradare.degrada (Dicționar de neologisme, 1986)DEGRADÁ vb. I. 1. tr. A înjosi. ♦ A strica.
2. tr. A destitui pe cineva dintr-o funcție, dintr-o demnitate; (
spec.; mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă).
3. tr., refl. A decădea; a (se) strica, a (se) deteriora. ♦ (
Despre un teren) A deveni sau a face să devină neproductiv. [< fr.
dégrader, it., lat.
degradare].
degrada (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEGRADÁ vb. I. tr. 1. a înjosi. ◊ a strica. 2. a destitui pe cineva dintr-o funcție, dintr-o demnitate; (mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă). II. tr., refl. a decădea; a (se) altera, a (se) deteriora; a (se) dezonora, a (se) deprava. 2. (despre soluri, terenuri) a deveni, a face să devină neproductiv, a (se) fertiliza. (< fr.
dégrader, it.
degradare)
degrada (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)degradá (a ~) (de-gra-) vb.,
ind. prez. 3
degradeázădegrada (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEGRADÁ, degradez, vb. I.
1. Tranz. A înjosi.
2. Tranz. (
Mil.) A pedepsi prin luarea gradului, a lua gradele.
3. Refl. A ajunge într-o stare de decădere.
4. Refl. (Despre sisteme tehnice, obiecte, materiale) A se strica, a se deteriora, a se ruina.
5. Tranz. și
refl. (Despre terenuri) A deveni sau a face să devină neproductiv. — Din
fr. dégrader, lat. degradare.degradà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)degradà v
1. a destitui dintr’un grad, dintr’o demnitate;
2. fig. a înjosi:
vițiul degradă.