degonfla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEGONFLÁ, degonflez, vb. I.
Tranz. și
refl. (Franțuzism; mai ales
fig.) A (se) dezumfla. – Din
fr. dégonfler.degonfla (Dicționar de neologisme, 1986)DEGONFLÁ vb. I. tr., refl. (
Franțuzism ; mai ales fig.) A (se) dezumfla. [< fr.
dégonfler].
degonfla (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEGONFLÁ vb. tr., refl. a (se) dezumfla. (< fr.
dégonfler)
degonfla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)degonflá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
degonfleázădegonfla (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEGONFLÁ, degonflez, vb. I.
Tranz. și
refl. (Mai ales
fig.) A (se) dezumfla. — Din
fr. dégonfler.