degomare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEGOMÁRE, degomări, s. f. Acțiunea de
a degoma și rezultatul ei. –
V. degoma.degomare (Dicționar de neologisme, 1986)DEGOMÁRE s.f. Acțiunea de a degoma. [<
degoma].
degomare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DEGOMÁRE (după
fr.)
s. f. Operație de eliminare totală sau parțială a sericinei din firele sau țesăturile de mătase pentru ca acestea să capete caracteristici de prelucrare și de calitate mai înalte.
degomare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)degomáre s. f.,
g.-d. art. degomắrii; pl. degomắridegomare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEGOMÁRE, degomări, s. f. Acțiunea de
a degoma și rezultatul ei. —
V. degoma.