deglutiție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEGLUTÍȚIE, deglutiții, s. f. Act fiziologic reflex prin care bolul alimentar trece din gură, prin esofag, în stomac; înghițire. [
Var.:
degluțiúne s. f.] – Din
fr. déglutition.deglutiție (Dicționar de neologisme, 1986)DEGLUTÍȚIE s.f. Înghițire. [Gen.
-iei, var.
deglutițiune s.f. / cf. fr.
déglutition, lat.
deglutitio].
deglutiție (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEGLUTÍȚIE s. f. actul fiziologic al înghițirii. (< fr.
déglutition)
deglutiție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deglutíție (de-glu-, -ți-e) s. f.,
art. deglutíția (-ți-a), g.-d. art. deglutíției; pl. deglutíții, art. deglutíțiile (-ți-i-)deglutiție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEGLUTÍȚIE, deglutiții, s. f. Act fiziologic reflex prin care bolul alimentar trece din gură, prin esofag, în stomac; înghițire. [
Var.:
deglutițiúne s. f.] — Din
fr. déglutition.