degivrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEGIVRÁRE s. f. v. dejivrare.degivrare (Dicționar de neologisme, 1986)DEGIVRÁRE s.f. Acțiunea de a degivra și rezultatul ei; degivraj. [Var.
dejivrare s.f. / <
degivra].
degivrare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEGIVRÁRE s. f. v. dejivrare.