deghiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEGHIZÁ, deghizez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) îmbrăca în așa fel, încât să nu poată fi recunoscut; a (se) travesti. ♦
Tranz. Fig. A prezenta ceva sub altă formă decât cea adevărată; a ascunde, a masca, a disimula, a camufla. – Din
fr. déguiser.deghiza (Dicționar de neologisme, 1986)DEGHIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) travesti. ♦ (
Fig.) A (se) ascunde, a (se) disimula; a (se) schimba; a (se) masca. [< fr.
déguiser].
deghiza (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)deghizá (deghizéz, deghizát), vb. – A travesti, a disimula, a ascunde.
Fr. déguiser.deghiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEGHIZÁ vb. tr., refl. 1. a (se) travesti. 2. (fig.) a (se) ascunde sub anumite aparențe, a (se) disimula, a (se) masca. (< fr.
déguiser)
deghiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deghizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
deghizeázădeghiza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEGHIZÁ, deghizez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) îmbrăca în așa fel, încât să nu poată fi recunoscut; a (se) travesti. ♦
Tranz. Fig. A prezenta ceva sub altă formă decât cea adevărată; a ascunde, a masca, a disimula, a camufla. – Din
fr. déguiser.deghizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deghizà v.
1. a străvesti o persoană;
2. a se ascunde, a schimba:
a deghiza o clauză (= fr.
déguiser).