deghiza - explicat in DEX

deghiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEGHIZÁ, deghizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îmbrăca în așa fel, încât să nu poată fi recunoscut; a (se) travesti. ♦ Tranz. Fig. A prezenta ceva sub altă formă decât cea adevărată; a ascunde, a masca, a disimula, a camufla. – Din fr. déguiser.

deghiza (Dicționar de neologisme, 1986)
DEGHIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) travesti. ♦ (Fig.) A (se) ascunde, a (se) disimula; a (se) schimba; a (se) masca. [< fr. déguiser].

deghiza (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
deghizá (deghizéz, deghizát), vb. – A travesti, a disimula, a ascunde. Fr. déguiser.

deghiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEGHIZÁ vb. tr., refl. 1. a (se) travesti. 2. (fig.) a (se) ascunde sub anumite aparențe, a (se) disimula, a (se) masca. (< fr. déguiser)

deghiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deghizá (a ~) vb., ind. prez. 3 deghizeáză

deghiza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEGHIZÁ, deghizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îmbrăca în așa fel, încât să nu poată fi recunoscut; a (se) travesti. ♦ Tranz. Fig. A prezenta ceva sub altă formă decât cea adevărată; a ascunde, a masca, a disimula, a camufla. – Din fr. déguiser.

deghizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
deghizà v. 1. a străvesti o persoană; 2. a se ascunde, a schimba: a deghiza o clauză (= fr. déguiser).