degetuț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DEGETÚȚ,degetuțe, s. n. (Rar) Degețel (I). – Deget + suf. -uț.
degetuț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) degetúț (rar) s. n., pl. degetúțe
degetuț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DEGETÚȚ,degetuțe,s. n. (Rar) Degețel (I). — Deget + suf. -uț.