degețel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEGEȚÉL, degețele, s. n. I. Diminutiv al lui
deget. II. 1. (
Bot.) Degetar (
2).
2. Compus:
degețel-roșu = plantă erbacee foarte veninoasă, cu flori roșii-purpurii în formă de tub, din care se extrage digitalina, un puternic tonic cardiovascular
(Digitalis purpurea). –
Deget +
suf. -el.