degetăruț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEGETĂRÚȚ, degetăruți, s. m. Plantă erbacee din familia primulaceelor, cu flori albastre-violete, în formă de clopot, dispuse câte 1-8 în vârful tulpinii, care crește în regiunile muntoase
(Soldanella montana). –
Degetar +
suf. -uț.