degetariță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DEGETÁRIȚĂ,degetarițe, s. f. (Bot.) 1. Degetar (2). 2. Degețel-roșu. – Degetar + suf. -iță.
degetariță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) degetáriță s. f., g.-d. art. degetáriței; pl. degetárițe
degetariță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DEGETÁRIȚĂ,degetarițe,s. f. (Bot.) 1. Degetar (2). 2. Degețel-roșu. — Degetar + suf. -iță.