degetăruț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEGETĂRÚȚ, degetăruți, s. m. Plantă erbacee din familia primulaceelor, cu flori albastre-violete, în formă de clopot, dispuse câte 1-8 în vârful tulpinii, care crește în regiunile muntoase
(Soldanella montana). –
Degetar +
suf. -uț.degetăruț (Dicționaru limbii românești, 1939)degetărúț m. O plantă erbacee primulacee cu florĭ albastre (
soldanélla [
montána și
alpíno]) numită și
potiraș.degetăruț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)degetărúț (rar)
s. m.,
pl. degetărúțidegetăruț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEGETĂRÚȚ, degetăruți, s. m. Plantă erbacee din familia primulaceelor, cu flori albastre-violete, în formă de clopot, dispuse câte 1-8 în vârful tulpinii, care crește în regiunile muntoase
(Soldanella montana). — Degetar +
suf. -uț.