degenerescență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEGENERESCÉNȚĂ, degenerescențe, s. f. Modificarea patologică regresivă, anatomică și funcțională, a unui țesut sau a unui organ, ca urmare a suprimării legăturii lor cu sistemul nervos sau cu circulația sangvină, a unei intoxicații grave a organismului sau a unui deficit de metabolism; degenerare. – Din
fr. dégénérescence.degenerescență (Dicționar de neologisme, 1986)DEGENERESCÉNȚĂ s.f. 1. Tendință de degenerare. ♦ Modificare patologică regresivă a unui țesut sau organ.
2. (
Mat.) Existența mai multor funcții proprii corespunzătoare unei singure valori proprii a unui operator. [Cf. fr.
dégénérescence].
degenerescență (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEGENERESCÉNȚĂ s. f. 1. tendință de degenerare. ◊ modificare patologică regresivă a unui țesut sau organ. 2. (mat.) existența mai multor funcții proprii, corespunzătoare unei singure valori proprii unui operator. (< fr.
dégénérescence)
degenerescență (Dicționaru limbii românești, 1939)degenerescénță f. pl.
e (fr.
dégénérescense).
Barb. Degenerare.
degenerescență (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DEGENERESCÉNȚĂ (‹
fr.)
s. f. 1. (
BIOL.) Transformare a unei structuri biologice organizate într-o structură ce și-a pierdut atât caracterele distincte cât și funcția normală.
2. (
MED.) Modificare patologică regresivă a unui țesut sau a unui organ, ca urmare a suprimării legăturii cu sistemul nervos sau cu circulația sangvină, a unei intoxicații grave a organismului sau a unui deficit de metabolism (
ex. d. grasă,
d. amiloidă etc.).
3. (
PSIH.) Degradare mentală și morală.
4. (
MAT.,
FIZ.) Existența mai multor funcții proprii corespunzătoare unei singure valori proprii a unui operator.
degenerescență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)degenerescénță s. f.,
g.-d. art. degenerescénței; pl. degenerescénțedegenerescență (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)degenerescență f. tendență de a degenera.
degenerescență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEGENERESCÉNȚĂ, degenerescențe, s. f. Modificarea patologică regresivă, anatomică și funcțională, a unui țesut sau a unui organ, ca urmare a suprimării legăturii lor cu sistemul nervos sau cu circulația sangvină, a unei intoxicații grave a organismului sau a unui deficit de metabolism; degenerare. — Din
fr. dégénérescence.