degenera - explicat in DEX

degenera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEGENERÁ, degenerez, vb. I. Intranz. 1. A pierde total sau parțial unele însușiri morfologice sau funcționale (caracteristice genului sau speciei), în urma acțiunii unor factori de mediu sau ereditari. 2. Fig. A se schimba, a se preface în ceva (mai) rău, (mai) grav, pierzând aspectul sau caracterul inițial; a decădea. – Din fr. dégénérer, lat. degenerare.

degenera (Dicționar de neologisme, 1986)
DEGENERÁ vb. I. intr. 1. A se depărta de tipul primitiv, pierzând din calități, din valoare. 2. (Fig.) A se schimba în rău; a decădea. [< fr. dégénérer, it., lat. degenerare].

degenera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
degenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 degenereáză

degenera (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEGENERÁ vb. intr. 1. a se depărta de tipul primar, pierzând din calități, din valoare. 2. (fig.) a se schimba în rău; a se degrada, a decădea. (< fr. dégénérer, lat. degenerare)

degenera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEGENERÁ, degenerez, vb. I. Intranz. 1. A pierde total sau parțial unele însușiri morfologice sau funcționale (caracteristice genului sau speciei), în urma acțiunii unor factori de mediu sau ereditari. 2. Fig. A se schimba, a se preface în ceva (mai) rău, (mai) grav, pierzând aspectul sau caracterul inițial; a decădea. — Din fr. dégénérer, lat. degenerare.

degenerà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
degenerà v. 1. a se depărta dela tipul primitiv; 2. a pierde din valoarea, din forța, din calitățile sale: măgarul a degenerat în climele noastre; 3. a se schimbă din bine în rău, din rău în mai rău: acest guturaiu degenerează în catar.