deformație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEFORMÁȚIE, deformații, s. f. Deformare. [
Var.:
deformațiúne s. f.] – Din
fr. déformation, lat. deformatio, -onis.deformație (Dicționar de neologisme, 1986)DEFORMÁȚIE s.f. Alterare, stricare a formei naturale sau primitive; deformare. ◊
Deformație profesională = apreciere eronată, mecanică, datorită deprinderilor căpătate prin exercitarea unei profesiuni. [Gen.
-iei, var.
deformațiune s.f. / cf. fr.
déformation, it.
deformazione, lat.
deformatio].
deformație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEFORMÁȚIE s. f. 1. deformare. ♦ ~ profesională = folosire mecanică, în viața de toate zilele, a deprinderilor căpătate prin exercitarea unei profesiuni. 2. (tehn.) operație prin care se obține o modificare permanentă a formei, volumului, suprafeței unui material. ♦ ~ plastică = prelucrare a unui material prin producerea unor modificări plastice. (< fr.
déformation, lat.
deformatio)
deformație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deformáție (-ți-e) s. f.,
art. deformáția (-ți-a), g.-d. art. deformáției; pl. deformáții, art. deformáțiile (-ți-i-)deformație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEFORMÁȚIE, deformații, s. f. Deformare. [
Var.:
deformațiúne s. f.] — Din
fr. déformation, lat. deformatio, -onis.