deformare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEFORMÁRE, deformări, s. f. Acțiunea de
a (se) deforma și rezultatul ei; deformație. ◊
Deformare plastică = procedeu de prelucrare a unui material, bazat pe producerea unor modificări plastice în scopul obținerii de forme și dimensiuni dorite.
Deformare profesională = folosire mecanică în viața de toate zilele a cunoștințelor și a deprinderilor căpătate prin exercitarea profesiunii sale. [
Var.:
diformáre s. f.] –
V. deforma.deformare (Dicționar de neologisme, 1986)DEFORMÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deforma și rezultatul ei; deformație. [<
deforma].
deformare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deformáre s. f.,
g.-d. art. deformắrii; pl. deformắrideformare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEFORMÁRE, deformări, s. f. Acțiunea de
a (se) deforma și rezultatul ei; deformație. ◊
Deformare plastică = procedeu de prelucrare a unui material, bazat pe producerea unor modificări plastice în scopul obținerii de forme și dimensiuni dorite.
Deformare profesională = folosire mecanică în viața de toate zilele a cunoștințelor și a deprinderilor căpătate prin exercitarea profesiunii sale. [
Var.:
diformáre s. f.] —
V. deforma.