defoliație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEFOLIÁȚIE s. f. Cădere înainte de vreme a frunzelor arborilor sau ale altor plante; defoliere. [
Pr.:
-li-a-] – Din
fr. défoliation.defoliație (Dicționar de neologisme, 1986)DEFOLIÁȚIE s.f. Căderea înainte de vreme a frunzelor arborilor sau ale altor plante; defoliere, desfrunzire. [Gen.
-iei, var.
defoliațiune s.f. / < fr.
défoliation].
defoliație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEFOLIÁȚIE s. f. defoliere. (< fr.
défoliantion)
defoliație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)defoliáție (-li-a-ți-e) s. f.,
art. defoliáția (-ți-a), g.-d. art. defoliáției; pl. defoliáții, art. defoliáțiile (-ți-i-)defoliație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEFOLIÁȚIE, defoliații, s. f. Cădere înainte de vreme a frunzelor arborilor sau ale altor plante; defoliere. [
Pr.:
-li-a-] — Din
fr. défoliation.