defolia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEFOLIÁ, defoliez, vb. I.
Tranz. A provoca uscarea și căderea frunzelor cu ajutorul substanțelor chimice în vederea grăbirii coacerii și mecanizării lucrărilor de recoltare; a desfrunzi. [
Pr.:
-li-a] – Din
lat. defoliare.defolia (Dicționar de neologisme, 1986)DEFOLIÁ vb. I. tr., refl. A face să cadă frunzele (înainte de vreme). [Pron.
-li-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / < lat.
defoliare].
defolia (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEFOLIÁ vb. tr. a face să cadă frunzele (înainte de vreme). (< fr.
défolier, lat.
defoliare)
defolia (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DEFOLIÁ (‹
lat. defolio „a desfrunzi”)
vb. I
tranz. și
refl. 1. Tranz. A înlătura frunzele unor plante de cultură (
ex. bumbac, ricin) prin stropire cu substanțe chimice (defoliatoare) pentru a grăbi coacerea sau a ușura recoltarea mecanizată.
2. Refl. (Despre copaci, plante) A-și pierde frunzele în urma atacului unor dăunători (omizi, lăcuste).
defolia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)defoliá (a ~) (-li-a) vb.,
ind. prez. 3
defoliáză, 1
pl. defoliém (-li-em); conj. prez. 3
să defoliéze; ger. defoliínd (-li-ind)defolia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEFOLIÁ, defoliez, vb. I.
Tranz. A provoca uscarea și căderea frunzelor cu ajutorul substanțelor chimice în vederea grăbirii coacerii și mecanizării lucrărilor de recoltare; a desfrunzi. [
Pr.: -
li-a] —
Din lat. defoliare.