deflector - explicat in DEX

deflector (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEFLECTÓR, deflectoare, s. n., adj. I. S. n. 1. Dispozitiv utilizat pentru modificarea direcției unui curent de fluid. 2. Dispozitiv pentru ventilația naturală din încăperi, montat în exteriorul clădirilor, care folosește energia cinetică a vântului. II. Adj. Care servește în producerea deflexiunii. – Din fr. déflecteur.

deflector (Dicționar de neologisme, 1986)
DEFLECTÓR s.n. 1. (Fiz.) Dispozitiv cu care se deviază un fluid sau un flux electronic din direcția în care curge. ♦ Dispozitiv din instalațiile de ventilație care servește la evacuarea aerului viciat din încăperi. 2. Instrument pentru compensarea compasului magnetic. [< fr. déflecteur].

deflector (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEFLECTÓR, -OÁRE I. adj. care servește la producerea deflexiunii. II. s. n. 1. dispozitiv de deviere a unui fluid sau flux electronic din direcția inițială de curgere. 2. dispozitiv din instalațiile de ventilație servind la evacuarea aerului viciat din încăperi. 3. instrument pentru compensarea compasului magnetic. (< fr. déflecteur)

deflector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deflectór¹ (de-flec-) adj. m., pl. deflectóri; f. sg. și pl. deflectoáre

deflector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deflectór² (de-flec-) s. n., pl. deflectoáre

deflector (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEFLECTÓR, deflectoare, s. n., adj. I. S. n. 1. Dispozitiv utilizat pentru modificarea direcției unui curent de fluid. 2. Dispozitiv pentru ventilația naturală din încăperi, montat în exteriorul clădirilor, care folosește energia cinetică a vântului. II. Adj. Care servește în producerea deflexiunii. — Din fr. déflecteur.