deferlare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)DEFERLÁRE s.f. Acțiunea și rezultatul de a deferla. [g.-d. art.
deferlắrii] (
deferla + suf.
-re)
deferlare (Dicționar de neologisme, 1986)DEFERLÁRE s.f. Acțiunea de a deferla și rezultatul ei. ♦ Cădere a crestelor de val înainte ca urmare a faptului că valul întâlnește un obstacol; deferlaj. [<
deferla, după fr.
déferlement].
deferlare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deferláre (rar)
s. f.,
g.-d. art. deferlắrii