deferență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEFERENȚĂ s. f. Respect, stimă, considerație deosebită; condescendență. – Din
fr. déférence.deferență (Dicționar de neologisme, 1986)DEFERÉNȚĂ s.f. Respect, stimă, considerație; condescendență. [Cf. fr.
déférence].
deferență (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEFERENȚĂ s. f. respect, stimă deosebită, considerație; condescendență. (< fr.
déférence)
deferență (Dicționaru limbii românești, 1939)*deferénță f., pl.
e (d.
deferent pin anal. cu
con-ferență). Condescendență, considerațiune.
deferență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deferénță (respect)
s. f.,
g.-d. art. deferénțeideferență (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deferență f. condescendență respectuoasă.
deferență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEFERÉNȚĂ s. f. Respect, stimă, considerație deosebită; condescendență. — Din
fr. déférence.