deferent - explicat in DEX

deferent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEFERÉNT, -Ă, deferenți, -te, adj. Plin de deferență; care arată deferență; respectuos; condescendent. – Din fr. déférent, lat. deferens, -ntis.

deferent (Dicționar de neologisme, 1986)
DEFERÉNT, -Ă adj. 1. Plin de deferență; respectuos, condescendent. 2. (Anat.) Canal deferent = canal care conduce spre exterior. [< fr. déférent, cf. lat. deferens].

deferent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEFERÉNT¹ s. n. (astr.) cerc mare pe care se deplasează centrul epiciclului planetelor aflate într-o mișcare uniformă. (< germ. Deferent)

deferent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEFERÉNT², -Ă adj. 1. plin de deferență, respectuos, condescendent. 2. canal ~ = canal care conduce sperma din epididim în uretra posterioară. (< fr. déferent, lat. deferens)

deferent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*deferént, -ă adj. (lat. déferens, -éntis). Condescendent, plin de considerațiune: persoană, purtare deferentă. Adv. Cu deferență.

deferent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deferént (respectuos) adj. m., pl. deferénți; f. deferéntă, pl. deferénte

deferent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEFERÉNT, -Ă, deferenți, -te, adj. Plin de deferență; care arată deferență; respectuos; condescendent. — Din fr. déférent, lat. deferens, -ntis.